sechestrat in banca

O zi calduroasa din vara trecuta, eu intentionam sa-mi inchid o mizerie de cont in lei la BRD. Dimineata, pe drum spre munca, sun la serviciul clienti. Le explic situatia, eu aveam acest cont deschis in orasul meu, si dupa ce scosesem eu banii de pe el, pentru inchidere trebuia sa pastrez blocati 5 milioane de lei vechi, ca asta-i procedura lor. Oamenii de la serv. clienti imi zic simplu: “dom’ne, va duceti la cea mai apropiata sucursala de dvs. , completati un formular, un act aditional deoarece contul e deschis in provincie, iar cei de-acolo vor suna in orasul respectiv si vor inchide contul, va luati apoi banii de la casierie si asta-i tot”.

Zis si facut. Plec in pauza mea de-o ora la cea mai apropiata sucursala, la 1km de munca, in cladirea de la romano-americana vizavi de Romexpo. Acolo nu era nimeni, doar un tip, o gagica buna cu silicoane si un badigard vai de mama lui, genul de mos la 55-60 de ani care n-are ce face acasa si si-a luat un job part-time.

Ma duc la tip, ca parea mai serios, si ii explic situatia. El zice: “nici o problema, completati formularul asta si va inchidem contul, va rog frumos sa-mi dati si un buletin sa fac o copie etc”, anyway, formalitatile necesare. Cat timp completez eu formularul ala stupid, tipuletul face o copie la xerox dupa buletinul meu, apoi imi ia cererea. Se uita pe ea 1 minut… 2 minute… 5 minute… eu intreb: “domnule, este vreo problema?” La care el, zambind ironic incepe sa-mi explice ca nu poate sa-mi inchida contul deoarece nu e facut in Bucuresti. Deja iritat, ii spun tipului ce vorbisem la serviciul clienti de dimineata, moment in care el incepe sa caute prin documentatia lui diverse informatii care l-ar fi putut ajuta sa rezolve problema. Dar capul patrat si IQ-ul de nivel cu Gigi Becali nu-l ajuta, asa ca-mi spune (din nou zambind): “stiti, eu sunt mai nou aici, va rog sa mergeti la colega mea sa va inchida ea contul”.

Deja plin de speranta si enervat ca asteptasem 10-15 minute aiurea, ma duc la bunaciunea de vizavi. Insa, cum era de asteptat, frumusetea ei era invers proportionala cu inteligenta. Adica tipuletul de adineauri era geniu pe langa ea. Se uita gagica vreo 5 minute pe formular (eu deja eram nervos) si imi explica FIX aceeasi chestie ca si tipul. Eu incerc, in zadar, sa-i explic si ei povestea cu serviciul clienti, moment in care tipa ramane blocata si se apuca de dat telefoane. Nu stiu unde a sunat, dar a dat vreo 3-4 telefoane si dupa inca vreo 10 minute de asteptare imi zice cu un zambet frumos sa ma duc la sucursala Mihalache (la Piata 1 Mai), deoarece acolo e sediul central pt sectorul 1 si ca acolo imi vor inchide contul, deoarece ei stiu cum sa faca asta ! Adica imbecilii de la sucursala de la romano-americana nu stiu, dar aia de la sediul central stiu. WTF ? Ma gandesc deja ca nu mai am timp sa fac asta in ziua respectiva, era deja 13:40 si eu mai aveam 20 min de pauza, si ii zic ca o sa rezolv alta data si ca imi pare rau ca am dat peste asemenea incompetenti intr-o banca (destul de tare ca sa auda si tipuletul de la biroul de vizavi, ca nu mai era nimeni in banca, oricum).

Dau sa plec. Oamenii erau blocati dupa reactia mea, nu indrazneau sa zica nimic, probabil isi recunosteau incompetenta. Iau formularul de inchidere cont de pe masa si fac 2-3 pasi spre iesire.

Si atunci se blocheaza totul.
Tipul de vizavi face un semn catre bodyguard: “inchide usa acum!”
Omul cu pulanu’ inchide usa fara a schita un gest (era o usa d-aia glisanta care se inchidea la apasarea unui buton) si intreaba, extrem de suspicios: “CE S-A INTAMPLAT ?!?!”

La care tipuletul rosteste fraza la care eu efectiv era sa sar pe el sa-l bat (bine ca m-am abtinut, ca se lasa cu politie, sigur): “domnul doreste sa paraseasca banca cu documente confidentiale asa ca vom inchide usa pana le va lasa in sucursala”. Sec. Fara explicatii. Eu ma blochez un moment, ma uit la tipulet, ala zambea ironic, ma uit la gagica, aia era si ea blocata, ma uit la badigard, ala statea cu mainile-n sold si se uita ca prostul la mine. Incerc sa apas pe buton sa deschid usa, badigardul pune o mana pe el: “nu aveti voie sa parasiti sucursala noastra decat daca lasati aici aceste documente”.

Eu ma uit la tip, reactionez, ii zic direct: “prietene, daca vrei sa ai de-a face cu politia, eu o sa sun la 112 si or sa vina peste tine. Eu plec de-aici cu formularul asta completat, ca nu-s prost sa il mai completez inca o data si dincolo pentru ca esti tu incompetent”. Ala se blocheaza un moment dupa care incepe sa se enerveze subit si-mi zice ca nu voi parasi banca daca nu-i las foaia. O foaie fara valoare, nesemnata, nestampilata, cu datele contului MEU pe ea. Btw, buletinul meu inca era pe masa la el, mi-am dat seama in momentul ala. Il iau si incerc din nou sa plec. Fara sanse. Badigardu’ era inca in usa iar tipul tot repeta “LASATI FORMULARUL AICI DACA VRETI SA IESITI !!!”.

In momentul ala, imi dau seama ca singura solutie de a pleca de acolo fara scandal e sa sun la serviciul clienti. Ceea ce si fac. M-am asezat frumos pe scaun in fatza gagicii si sun. Explic vreo 10 minute ce s-a intamplat (a trebuit sa explic de vreo 3 ori ca sa inteleaga ala ce s-a intamplat de fapt deoarece efectiv nu ma credea…) In cele din urma, cei de la serv clienti imi spun sa le dau pe cineva din sucursala sa le explice ca nu e absolut nici o problema sa ies de-acolo cu un formular completat de mine, dar aia amandoi refuza sa ia telefonul. Ma duc la tip cu telefonul, nimic, ma duc la gagica, iar nimic. Ei spuneau ca nu-i intereseaza. La a doua incercare, timp in care ala de la serviciul clienti probabil se credea la telefon cu un client nebun, in timp ce stateam cu tel la ureche in mijlocul sucursalei si cu foaia aia in mana dreapta, SARE TIPA DE LA BIROU (probabil se speriase de ce facuse ala cand inchisese usa), imi smulge foaia din mana, o rupe si o arunca la gunoi….

(10 secunde de liniste, toti cei 4 din banca, eu, tipa, ala, si badigardu ramanem fara reactie)

Ala face semn catre badigard: deschide usa si spune-i sa plece!!! (disperat)
Eu la telefon: mi-au dat drumul sa ies din banca, va rog sa ma sunati peste 5 minute sa depun o reclamatie…

Plec. Ma uit la ceas. 14:15. Ma suna aia si le explic tot, eu ma simteam ca intr-un film SF. Pana mea… Le explic alora exact ce s-a intamplat, cu greu ma cred, poate datorita disperarii din vocea mea… si ma roaga sa nu sun la politie ca vor rezolva problema mea cu acel cont si-mi vor trata si reclamatia cum e cazul cat de repede.

A doua zi m-au sunat si m-au chemat la sucursala 1 Mai. M-a chemat directoarea bancii in birou si si-a cerut scuze pentru cele intamplate (si ea era pe punctul de nu a crede, dar cand i-am explicat ca reclamatia mea ramane in picioare si ca avand in vedere ca au camere de filmat in banca totul se poate verifica, a luat-o de buna). Mi-a inchis contul in 5 minute, evident, si mi-a dat si banii care erau blocati pe el.

Dupa vreo luna am primit un mail cu un PDF atasat in care nu stiu cine din conducerea bancii scria ca-si cere scuze in numele companiei si ca au fost luate masurile de rigoare impotriva celor 2 angajati si a agentului de securitate, de asemenea ziceau ca toata situatia s-a produs dintr-o regretabila eroare si ca acele persoane nu reprezinta adevarata imagine a bancii lor.