nu imi sta in fire sa scriu despre astfel de lucruri, insa un fost coleg de serviciu are nevoie de ajutor, mama lui avand nevoie de o operatie foarte costisitoare.
intrati pe blogul lui pentru mai multe detalii, iar daca puteti, faceti o fapta buna pentru el si familia lui !
Postat in Uncategorized | Lasă un comentariu »
no, m-au omorat, m-au ucis, mi-au distrus mainile, degetele si din fericire cam atat (cand am tot zis ca-mi bag **** in taietorul de hartie nu am intentionat s-o fac, era doar o gluma!)
cum a fost povestea: saptamana viitoare ne mutam sediul la munca, intr-o cladire alaturata; pentru ca aveam un dulap plin cu documente de diverse feluri m-am gandit eu luni dupa-amiaza – deoarece terminasem treaba – sa incep sa le arunc unul cate unul. N-am avut noroc – mi s-a zis de la HR sa le tai cu shredderul (asa cica-i zice taietorului de hartie respectiv) deoarece:
1) sunt documente confidentiale si nu pot fi aruncate asa intregi (ma gandeam eu cine dracu’ ar lua din ghena de gunoi documente si ce-ar face cu ele, da’ am trecut peste asta, parea funny ideea sa le tai)
2) in nu stiu care zi vin aia de recicleaza hartia si o vor asa taiata.
ok, zis si facut, iau aparatul minune de la un coleg care taiase si el ceva “documente confidentiale” in cursul diminetii iar apoi ma apuc de taiat.
Prima problema: am observat eu ca merge sa bagi calupuri de 10-15 foi, si le taie. Pai prost sa fiu sa bag cate una, si-asa aveam multe – nu vroiam sa stau toata ziua sa ciopartesc hartii. Eh, pana aici mi-a fost. Am taiat vreo 10 minute pana s-a blocat mizeria. Problema se agraveaza in momentul in care imi dau seama ca nu mai misca deloc cu foile, nici in sus nici in jos, orice i-as face.
Buuun… trag eu de ele, nimic, chem pe colegul care-l folosise, ala imi zice c-a patit si el sa se mai blocheze, ca nu trebuia sa bag asa multe foi , etc… acum, eu ce dreq sa fac, deja transpirasem tragand de foi pe-acolo, il rog frumos pe om sa ma ajute.
Gaseste el o foarfeca, incepe sa taie din foi de sus, desface aparatul, taie si “matele” de foi trecute deja prin zimti, ia foarfeca, incepem sa impingem si sa tragem de resturile de foi blocate in zimtii mizeriei, dupa vreo 20 de minute de chin il desfundam. Ii multumesc omului si trec mai departe…
A doua problema… dupa inca 10 min de taiat foi (pac pac, mai aveam cam jumate de cutie de documente de taiat) se blocheaza iar !!! Incep eu sa-l injur in gand, nimic, nu mai porneste. Iau foarfeca, tai din foi, de sus, de sub el de matze, de data asta se blocasera foarte urat alea dintre zimti, si nu prea mai era chip sa le scot. Il rog iar pe colegu’ sa ma ajute, vine omul, tragem de el, gasim ca alte unelte posibil folositoare vreo 2 cuttere, un patent si o surubelnita – degeaba – nu mai reuseam sa il desfundam.
Ajungem la concluzia ca singura solutie este sa il desfacem cumva, ca o avea suruburi. de aici se intampla foarte rapid urmatoarele chestii:
- un alt coleg incearca sa desfaca shredderul – ramane cu partea de sus, aia care taie, in mana, iar “cutia” ramane separata de el.
- ne dam seama ca nu prea putem sa-l desfacem
- incerc sa mesteresc la el cu foarfeca si cutterul in acelasi timp, dupa ce-i fixasem in mod precar partea cu zimti (care mai pica pe jos, dar cui ii pasa) si reusesc sa-l fac sa porneasca si sa se desfunde cate un pic.
- intr-un moment de neatentie mesteream cu foarfeca la niste hartii blocate si dau drumul la buton, in momentul ala prostul imi inghite jumate de foarfeca in zimti ! m-am speriat, l-am scapat din maini, pana l-am oprit foarfeca era deja in el…
- dupa vreo 30 de minute de chin in care am incercat sa scoatem foarfeca cu surubelnita, patent si alte unelte (fara succes) a venit cineva cu ideea sa-i dam drumul invers, ca si cum ar da hartia in sus, poate avem noroc… chiar am avut, si pana la urma am reusit sa-l si desfund.
- am mai taiat ceva hartii pana am infundat ala si a treia oara – fara foarfeca de data asta – iar la final m-am hotarat ca ce mai ramasese sa arunc direct – oricum nu parea extrem de “confidential” nimic din ce mai era in cutie…
filmuletul aici:
Postat in Uncategorized | Lasă un comentariu »
Apropos de mesajul meu semi-emo legat de dragoste si asa mai departe. Vi se pare ca nu aveti tot ce va doriti in viata ? Ca nu aveti parte de tot ce vreti: dragoste, bani, fericire, etc ? Eh, sa stiti ca se poate si mult mai rau.
Cititi aici si veti vedea de ce spun asta (presupun ca mesajul aluia e pe bune, daca nu e, ghinion, tot e prea tare sa nu-l pun aici:
Postat in Uncategorized | Etichetat emo, mesaje emo, viata | Lasă un comentariu »
O sa scriu astazi despre taximetristi, din nou, mai exact despre taximetristul din Grozavesti care da tepe oricui si in masina caruia nu vreti sa va urcati.
Mai intai, pe scurt, cum dau taximetristii tepe:
1) tarif maximal (3.5 lei) – companii cu nume obscure gen Arsenal, AutoGeneral, AutoConfortabil si asa mai departe. De obicei pe masina lor scrie 1.4 lei / km si undeva jos cu litere de-o schioapa e scris mic “Tarif de Noapte: xxx” sau ceva de genul asta. Ati urcat la ei, v-ati usurat rapid buzunarul
2) Maimuta – asta e folosita de taximetristi de la firme mici, in general, ma indoiesc ca cei de la firmele mari permit asa ceva. De evitat in acest sens sunt taxi-urile cu preturi foarte mici (alea cu 1.19 de exemplu, toate sunt dubioase si au nume care imita firmele mari: exemplu Taxi 200) sau cele cu licenta de Ilfov (Pelicanul, Real, Metropola parca). Cum functioneaza maimuta? Pai e simplu: soferul de taxi are un dispozitiv amplasat ori pe volan, ori pe schimbatorul de viteze, cu care “baga” impulsuri in aparat, cand clientul nu e atent. Urmarea – pretul cursei creste cu cat vrea taximetristul.
3) diverse – ocolit prin oras e inselatoria clasica (in cazul in care clientul nu stie zona), negocierea unui tarif mai mare decat face cursa (la fel daca nu stie clientul cat sa plateasca) etc. Asemenea tepe pot da toti, indiferent de firma, doar sa aiba tupeu – de exemplu mie mi-a cerut unul de la Cobalcescu 15 lei peste cursa ca sa ma duca la aeroport – evident nestiind ca sunt clientul lor.
In fine, sa revin la taximetristul din Grozavesti. Acum vreo luna povestea un amic la bere ca s-a urcat intr-un taxi ciudat in fata teraselor de la camine, vrand sa mearga pana in Rahova. Cica taximetristul era foarte dubios si avea un tarif aberant, de genul 10 lei pe kilometru. Pana la urma s-au inteles nu stiu cum la pret – nu asta conteaza, ci conteaza ca am vrut si eu sa vad care-i treaba cu el. Iar la urmatoarea iesire la bere, l-am prins fix acolo in fata caminelor.
Masina galbena cu “Taxi” pe ea, fara firma, insa cu tarif afisat – 1.4 lei. Licenta nu cred ca are ! , tipul arata dubios (cam bronzat, cu ceva muschi si tatuaje pe el – genul de bataus). Aparatul e indreptat in jos si cu ecranul spre taximetrist – clientul nu are nici o sansa sa vada ceva. M-am urcat si l-am intrebat direct daca ma duce pana la Orsova cu 10 lei, mi-a zis ca da, insa va porni si aparatul (cine dracu il vedea)
I-am zis ca merg des cu taxiul si ca modul in care tine aparatul e dubios, la fel si faptul ca nu are firma pe masina. Iar omul mi-a explicat in felul urmator:
- aparatul lui e pus asa ca sa fure clientii, dar nu ii fura foarte mult, ci cu 2 lei vechi pe cursa (asa pretindea el)
- toti taximetristii fura, asa ca de ce nu ar face-o si el ?
- pentru clientii care-i par lui inocenti sau pe care-i duce noaptea are un tarif “special” pe care-l fixeaza el pe aparat (ceva in genul 5-10 lei / km). Pentru cine nu vrea sa plateasca la final are un tratament la fel de special: “i-o da in nas” (citat dupa ce-a zis el)
- stie cum sa gaseasca clienti inocenti si in general nu ii comenteaza nimeni (ia fete, femei in varsta, sau cate un singur client – niciodata persoane care i-ar putea comenta sau care ar putea sa se ia la bataie cu el)
- are avantajul ca poate lucra 2-3 ore pe zi si face lejer banii pe care-i face un taximetrist care lucreaza legal, la plan, intr-o lunga zi de munca.
La finalul cursei l-am rugat sa-mi arate aparatul. Arata 13 lei (pentru 3 kilometri facuti noaptea, lol). I-am dat 10 lei cum ne intelesesem si am plecat (omul tot vroia sa-mi explice ca nu m-ar fi furat decat cu 2-3 lei si ca de fapt cursa chiar 10 facea). In fine, n-am stat sa-i mai aud aberatiile ci am plecat, sperand ca tipul n-o sa mai aiba viata prea lunga pe strazile Bucurestiului.
Chiar asa, unde se pot face reclamatii pentru astfel de TEPARI si cum se poate scapa de ei ? Eu am mers cu el acum o luna, probabil in timpul asta a tepuit macar vreo 100 de persoane…
Postat in Uncategorized | Etichetat autoconfortabil, autogeneral, bata baseball, cobalcescu, grozavesti, maimuta, maimuta taxi, pelicanul, taxi, taxi 200, taxi arsenal, taxi real, tepe taxi | 1 comentariu »
E vorba de intersectia Virtutii cu Orsova din Militari (pentru cei care nu stau in cartier, ma refer mai exact la intersectia de langa statia de tramvai 41 “Orsova” – intre Lacul Morii si Pasajul Lujerului)
Ce e deranjant acolo (daca stati sau treceti pe aici nu se poate sa nu-l fi vazut macar o data): aproape in fiecare zi, un cetatean cam la 40 de ani, pitic (maxim 1.50 m) poate fi vazut in intersectie. Dar nu oricum. E imbracat cu o “uniforma” fake de politist de cele mai multe ori, are un fluier in gura si sta pe strada, respectiv in dreptul trecerii de pietoni, “dirijand” circulatia. Ce face mai exact: efectiv se baga in fata masinilor sa le opreasca in momentul cand se face rosu, opreste pietonii sa treaca daca semaforul nu e verde, tipa la soferi, pietoni, la toata lumea, alearga pe-acolo, zici ca a baut 10 red bull inainte sa vina la “munca”.
Bineinteles ca deranjeaza si soferii care trec pe-acolo, batand la ei in geam si cersind si bani – ca doar n-o face munca asta de “dirijat circulatia” pe degeaba.
Tipul locuieste aici in zona (mi se pare ca undeva pe strada Fabricii, l-am vazut invartindu-se pe acolo – deci nu e vreun homeless sau ceva) si cred ca ii iese destul de bine din “munca” asta – nu o data l-am vazut la chioscul de langa intersectie cumparandu-si cola, tigari, cafele etc. De fiecare data scotea ceva bani din buzunar, nu parea a fi ultimul cersetor care abia are bani de o paine.
Ce e si mai rau – in afara faptului ca deranjeaza ca dracu circulatia si trecatorii (daca doar cersea in intersectie sa zicem ca era ok) – este ca politia nu cred ca s-a sesizat vreodata. Si ma indoiesc ca nu stiu de el, deoarece de mai multe ori am vazut masinile capetelor de creta de la circulatie dimineata in intersectie, iar piticul nostru era tot acolo, bine mersi, cu fluierul in gura ! asta la 50 de metri de politisti.
Ce e de facut oameni buni ? Cum scapam de el ? daca fac reclamatie la politie sunt convins ca tot acolo il voi vedea si data viitoare, am un feeling…
UPDATE:
Iata si poze cu piticul “porno-politist”
1. Piticul Politist a parasit intersectia si s-a dus la chiosc sa isi ia cola si tigari !
2. Piticul observa ca langa intersectie a parcat o limuzina inchiriata (probabil pentru o nunta, ceva) si imediat s-a dus sa o inspecteze !
Postat in Uncategorized | Etichetat cap de creta, cersetor, circulatie, militari, piticul din militari, politia in actiune, politie | 6 Comentarii »
Inchei post-urile despre cantina de la serviciu aici (chiar nu as fi scris nici acest mesaj daca nu insistati voi). Sa vedeti ce s-a intamplat exact.
M-am dus ca omul, joi, sa imi cumpar mancare la pranz. Din pacate vanzatoarele erau una plecata nu stiu unde, una la casa, asa ca cea care servea era o baba extrem de grasa si foarte irascibila (cred ca era bucatareasa, sau ceva de genul). Am pus ochii pe niste chiftelute care aratau foarte bine, mi-a pus aia cele 2 chiftele intr-o farfurie, si i-am mai cerut un ou ochi. Fiind mancarea ramasa de la micul dejun, acel ou ochi pe care-l vroiam eu era pus undeva intre caserolele cu mancare, pe o mica farfurie de plastic, alaturi de inca doua ochiuri ramase, care aratau absolut deplorabil (erau ochiuri d-alea cu galbenusul spart la prajit si intrat in albus).
Observand ca nu ajunge cu clestele pina la ochi (cineva foarte destept pusese farfuria chiar in capatul vitrinei), bucatareasa se gandeste sa ia toata farfuriuta, dupa care tranteste pe ea toate cele 3 ochiuri si imi tranteste efectiv totul peste chiftele. Dupa care tipa catre vanzatoarea de la casa “sa-i iei bani pt. un singur ochi !!!”
Ii spun frumos respectivei: “doamna, vreau doar un ochi, si plus de asta le-ati pus si peste chiftele”
Aia: “da ce-are domne daca ti-am dat 3? Te deranjeaza?”
Eu: “nu neaparat, dar vreau un singur ou, nu 3, si plus de asta le-ati trantit si peste chiftele”
In momentul ala aia face un gest foarte urat: ia chiftelele cu mainile ei mizere si butucanoase si le misca mai departe de oua pe farfurie, imi pune farfuria pe tejghea zicand: “na, acum esti multumit?”
O rog frumos sa imi dea alte chiftele, spunandu-i ca renunt la ochiuri – i-am explicat frumos ca nu le mai mananc pe alea din moment ce a pus ea mana pe ele – moment in care bucatareasa ia alta farfurie, si de aceasta data scoate doua chiftele din vitrina direct cu mana, le pune pe farfurie, si imi pune din nou farfuria pe tejghea: “POFTIM!”
M-am enervat destul de rau cand am vazut cum isi bate aia joc de mine, am luat farfuria cu chiftele si am aruncat-o spre ea, spunandu-i in acelasi timp ca s-a terminat cu cantina lor, ca nu mai calc pe acolo si ca o sa le chem si protectia consumatorului. Am plecat, auzind tipetele bucataresei catre mine in timp ce ieseam pe usa: “asa, sa nu mai vii pe aici ! foarte bine ! esti cea mai slaba veriga !!!” (lol)
Eh, si cam asta a fost cu cantina de la serviciu – ma indoiesc ca o sa mai fiu servit acolo dupa ce le-am aruncat chiftelele pe jos, din pacate acum nu prea mai am de unde sa mananc la munca (exista in cladire doar un automat de sandwich-uri unde un sandvis = 5.5 lei si de multe ori se intampla sa am doar bancnote de 10 lei la mine => primesc rest doar in monede de 0.5 lei, cateodata nici nu are sa dea rest…, iar in afara de acesta mai e vizavi chioscul “hotilor” de la intrarea in Agronomie unde au mancare calda la niste preturi exorbitante – 4 sau 5 lei suta de grame de copan sau piept de pui, am incercat sa-mi iau o pulpa si facea 100 de mii doar pulpa singura… si nici nu era mare, era vai de mama ei, cred ca nu mai mancase puiul ala de o saptamana).
Singura solutie ramane sa mananc la Calypso (cantina din Agronomie) unde au mancare fff buna, dezavantajele fiind totusi considerabile: preturile cam duble fata de cantina noastra de la munca (meniu de ceva cu garnitura te duce la 15 lei, fata de un bon de masa cat dadeam aici la pranz in medie), cand o sa inceapa facultatile pe 1 octombrie o sa fie SUPER aglomerat acolo (stai si 30-40 min la coada cu tava in mana) deoarece se vor inghesui toti studentii din Agro precum si toti muncitorii de la service-urile de masini de pe Parcului acolo, servire extrem de proasta (sunt doua babe care se misca de zici ca-s vii), tacamuri si tavi extrem de mizere, nu stiu cu ce le spala (au din alea clasice, de metal) sau cateodata tacamurile lipsesc cu desavarsire iar celor de la casa chiar nu le pasa ca nu sunt furculite si cutite disponibile, cateodata la pranz e asa de aglomerat incat nu poti gasi nici macar o masa libera, etc etc.
Anyway… o sa ma obisnuiesc si cu asta. Decat bucatarese nervoase care-mi pun mancarea cu mana si ma si jignesc, mai bine asa.
Postat in Uncategorized | Etichetat Agronomie, bucatareasa, calypso, cantina, expozitiei, hoti, nesimtire, Ubisoft | 1 comentariu »
Anuntul este disponibil in statia de autobuz “Piata Operei” – langa Facultatea de Drept. Azi l-am vazut, i-am facut si o poza, pentru conformitate. Zice asa:
“Domn studii postliciale, nefumator fara obligatii (FO) (49, 1.65, 70kg) cu apartament 95 mp in blocul alaturat la adresa: TONY P. , Blvd M. Kogalniceanu nr 49 ap 29, sector 5 Bucuresti, doresc prietenie-casatorie cu salariata sau studenta bruneta-satena (FO) cu corp si talie subtire + fund mare si bombat (cu contrast). Astept sa-mi scriti pe larg si sa ne cunoastem. va multumesc anticipat”
Postat in Uncategorized | Etichetat anunt, anunturi, autobuz, distrusi, fara obligatii, funny, matrimonial, piata operei, statie, statie de autobuz | Lasă un comentariu »
(sa iubeasca acum cel ce nu a iubit niciodata, iar cel care a iubit sa iubeasca si in continuare)
De aceasta data am sa ies din tiparul mesajelor mele, si am sa scriu un mesaj despre iubire.
Totul porneste de la o discutie avuta la bere, in care era vorba despre Daniela Crudu, o pasarica din show biz-ul romanesc. Un prieten a pus problema daca cei de la masa si-ar trage-o cu Daniela Crudu, iar unul din raspunsuri a fost ca nu, deoarece este mult prea proasta pentru secolul asta (gen). Replica a venit imediat: “pai si ce conteaza frate ca e proasta?”
Well, probabil voi fi criticat pentru acest mesaj, but I don’t care. Eu nu pot sa accept o asemenea atitudine. I mean, ce rost are sa te implici intr-o relatie cu cineva atata timp cat persoana respectiva nu merita sa tii la ea ? Ce rost are o relatie sexuala fara implicatii, cu o persoana care nu-ti e pe plac din anumite puncte de vedere (ex: intelectual, precum exemplificam mai sus), atata timp cat stii ca niciodata nu vei ramane cu ea sau niciodata nu vei putea sa ai sentimente fata de ea ?
Celor care nu apreciaza sentimentul de a te trezi dimineata cu fata pe care o iubesti in bratele tale, celor care nu stiu ce inseamna sa suferi pentru persoana pe care o iubesti, stiind ca EA nu este langa tine, precum si celor care nu stiu cum e sa mergi pentru persoana iubita pana la capatul lumii doar pentru a o vedea si a fi langa ea (am facut asta si nu o sa regret niciodata, chiar daca toti imi vor spune ca sunt cel mai mare idiot), le dedic o poveste din copilaria mea, pe care am citit-o acum 174 de ani.
E vorba de povestea lui Peter Munk carbunarul, o poveste din traditia germana, numita “The Heart of Stone”. Peter este un om simplu, care este invidios fata de ceilalti – are o viata simpla, o iubita la care tine foarte mult – insa vrea sa fie la fel ca cei respectati, invidiati, bogati, si asa mai departe. Pentru a realiza asta, el apeleaza la Michael Olandezul, care ii ofera nemurirea, o inima de piatra in locul inimii sale, bani si tot ceea ce isi dorea el pentru a-si indeplini aspiratiile. In cele din urma, ajunge sa renunte la orice urma de sentimente pentru cei dragi, isi omoara iubita, isi renega familia si ajunge sa traiasca o viata in singuratate, si fara a putea simti ceva fata de nimeni, singurele lui avantaje fiind averea si respectul celorlalti, pe care in timp si le pierde datorita comportamentului sau si modului inconstient de a-si trai viata. Cum totul se termina cu bine in povesti, el isi da seama de greselile facute, si in cele din urma isi recupereaza inima si ajunge sa traiasca din nou o viata normala.
O viata fara inima si fara sentimente nu-si are rostul, oricat de tentanta ar parea. Cand inima voastra va ajunge inchisa intr-un cufar si nu veti mai tine la nimeni, atunci o sa va dati seama cat de importante sunt sentimentele si cat de mult conteaza sa poti tine la cineva si sa iubesti.
Nu ma pricep sa scriu despre dragoste insa pot sa va ofer cateva linkuri care poate or sa va placa. Mai intai, Vama Veche… Epilog… o piesa superba…
si apoi o recomandare, daca va place sa cititi, e vorba de cartea din care am dat citatul in titlul acestei postari:
The Magus – John Fowles – o carte superba pe care daca nu ati avut ocazia sa o cititi pina acum, ar trebui sa o faceti. V-o pun la dispozitie in format word daca vreti 
143.
Postat in Uncategorized | Etichetat A., dragoste, iubire, sentimente, viata | 2 Comentarii »
no, deci nu mai am ce scrie acum pe blog decat ca ne vedem maine in vama 
o sa va scriu de acolo, cya
Postat in Uncategorized | Etichetat vama veche | 1 comentariu »
inchei aici subiectul cantinei de la serviciu, mancarea e la fel de proasta, arsa, nefacuta, gramaj n-au, bon de casa nu dau, vanzatoarele tot nesimtite. O sa ii reclam iar, dar o sa dureze pana primesc raspuns
Pana una alta – azi au facut mancare olteneasca, am incercat-o si eu : Praz cu Masline – 7 lei.
Postat in Uncategorized | Etichetat cantina, praz, prazu' da gustu' | 1 comentariu »
